Pokemoni

Mai stiti pokemonii? Se uita acum al meu frate (mic ) la Pokemon si ma uitam si eu, intrebandu-ma ce Dumnezeu mi-a placut atata la el. De fapt nu doar mie, tuturor.

Era o adevarata nebunie cu Pokemon pe vremea cand eram in clasele I-IV..poate si pe clasa a V-a. Parca erau acele cornuri cu ciocolata unde gaseai abtibild cu cate-un pokemon din cateva sute.

La primul corn cumparat primeai/ cereai un album de-acela, si acum il vad, nu era A4, nu era nici A5 (sau cat sunt caietele normale, cred ca A5 ), semana mai degraba cu un album foto. Lateralele erau mai mici, in latime era mai mare. Nu stiu cat ati inteles, dar eu am clar imaginea in minte. Asa, si era colorat, cu roz, verde, galben, albastru, toate contopite intr-o ametitoare paleta de culori. Da, era atractiv.

Si apoi vedeai la televizor cum Pikachu se transforma in Raichu. Si-l vroiai atunci si pe Raichu ca-i mai “bengos”. Si Squirtle care evolua in Blastoise, Charmander care evolua in Charizard sa nu uitam de Jigglypuff care cu acel cantec al lui m-a facut ca o saptamana sa cant doar: “giiiiiiiiiiiiiigăliiiiiiii paaaaaaaaaaaf gigăăăăăăăăăăliiii” (am scris cum se aude ). Ce?! Erau vremuri faine. Eram mica. Voi la ce va uitati cand erati mici?

Signed, Deyu

23

Aseara la ora 23 ma uitam la filmul The number 23 . Ma-ntreb daca a fost pus special la ora aceea sau a fost doar o coincidenta. In fine, ma gandeam sa scriu cateva pareri despre el. In primul rand am sa vorbesc despre actorul principal, Jim Carrey. Este unul dintre cei mai buni actori, parerea mea. Un om care poate juca atat un rol intr-o comedie cat si intr-un film psihologic sau drama, e un actor desavarsit. Desigur, atata timp cat rolurile sunt jucate si bine.

Pentru a urmari trailerul dati click pe numele filmului (mai sus), totusi poate ar fi mai bine sa urmariti filmul inainte de a citi ce urmeaza. Asta daca doriti sa fiti prinsi de poveste.

Walter Sparrow(Jim Carrey) fusese neglijat oarecum de tatal sau cand era mic. Tatal lui fiind contabil isi dorea ca si Walter sa ajunga tot contabil. Mama lui Walter murise cand acesta avusese 8 ani, moartea acesteia fiind urmata de sinuciderea tatalui. Tatal a lasat in urma doar un numar. In urma acestor evenimente Walter ramasese marcat si credea ca acel numar “23″ adusese un blestem asupra lor. Dupa tot felul de evenimente legate de 23 Walter innebuneste. Vrand sa isi scrie biletul de adio incepe sa scrie.. si scrie…si scrie.. 22 de capitole. Dupa aceasta incearca sa se sinucida si nu reuseste. Ajunge astfel la spitalul de nebuni fara a-si mai aminti ceva din cele intamplate, fara a-si mai aminti nimic din ce stia inainte. Unul din doctori gaseste acea “scrisoare” si o publica sub numele de Topsy Cretz (Top Secrets).. cartea The number 23.  In urma tratamentelor Walter isi revine, reusind sa iasa din spital, moment in care o intalneste pe viitoarea lui sotie. Printr-o serie de.”coincidente” sotia lui gaseste aceasta carte, iar Walter ajunge sa o citeasca identificandu-se cu autorul. Abia in final realizeaza ca el a fost cel ce a scris cartea, vrand sa se sinucida din nou stand in fata unui autobuz. In acelasi moment baiatul lui il striga de pe margine, lucru care il face pe Walter sa se retraga din fata autobuzului. Atunci realizeaza ca nu exista destin, ci doar alegeri.

Ceea ce mi s-a parut interesant a fost aceasta ultima idee. Problema numarului 23 in nume, ore, zile de nastere e ceva pur intamplator. Daca incercati puteti sa gasiti acest numar in ziua voastra de nastere. Trebuie doar sa incercati o multime de operatii astfel incat sa va dea acel numar. Nu spun ca iese intotdeauna, spun doar ca am verificat si iese in majoritatea cazurilor. Cred ca mai presus de orice in film este tema obsesiei. Acea obsesie ce duce la distrugerea ta si a celor din jur. Aceasta obsesie te va macina atata timp cat ii permiti. Fa alegerea sa nu-i dai voie sa te macine. Destinul ti-l construiesti singur.